La ora la care scriu acest text, Novak Djokovic se află, încă, spre bucuria iubitorilor de cătușe, în aeroportul australian pe care a aterizat. Pentru a juca tenis, Într-un turneu unde a fost invitat și pe care l-a câștigat până când nu a mai fost loc de numele lui pe soclul trofeului.
Pe bani, pe foarte mulți bani, nu pentru a imigra. Și dă cu subsemnatul în fața zeloșilor milițieni locali, asmuțiți politic de premierul local și porecliți pe nedrept polițiști. Pretextul invocat de purtătorii de pulan e fabulos: a aplicat pentru un tip greșit de viză. Nici de glumă nu e bună justificarea. A nimerit căsuța cu viza potrivită, an de an, până la 33 și la 34 l-a tâmpit subit lipsa vaccinului din organism?
Din motive care-l privesc, imensul tenisman sârb a ales să nu se vaccineze. Și, în loc să-și cumpere o adeverință de vaccinat la chiuvetă, să-și asume public decizia. Cu toatea acestea, repet, a fost invitat, nu a dat buzna prin efracție la adăpostul întunericului, la marele turneu de tenis de la Antipozi. Într-o țară care a făcut religie din vaccinarea colectivă. E dreptul ei, al țării. Lucru care nu exclude că și el, campionul de tenis, are dreptul lui. În acest caz, să nu se vaccineze. Djokovic spune că-s rațiuni medicale care l-ar împiedica să o facă.
Are test PCR că-i sănătos și are și o hârtie la mână că nu-i face bine serul magic. Semnată de un doctor, nu de un sculer matrițer. Pe baza adeverinței medicale și de teamă că ar putea pierde un munte de bani excluzând prezența celui mai de succes câștigător al turneului, organizatorii australieni au făcut o excepție. Legală și aia, că nu erau damblagii să se ducă la brutărie de dragul rebelului sârb.
La fel de legal cum e și refuzul vaccinării. Fiindcă, deocamdată, respingerea actului medical care a divizat omenirea nu e incriminată de vreun cod penal, nici măcar în țările de largă respirație europeană vaccinate în proporție de peste 80% și care au peste 200.000 de infectări cu Omicron pe zi.
Din rațiuni care mă privesc, sunt vaccinat și paravaccinat. Doza 1, doza 2, booster, era să scriu fond, apel și recurs. Dar asta nu mă orbește. Sunt miop, dar încă văd relativ decent. Și n-am nevoie să-mi descrie cineva ce ni se zugrăvește în fața ochilor. Noua lume care ni se impune, în general prin dărâmarea a tot ce a avut mai de preț aia veche, e oribilă. Iar pseudoargumentele prin care ni se bagă pe gât, tuturor trăitorilor pe Planeta Pământ, renunțarea la drepturile și libertățile noastre jignesc orice inteligență care o depășește pe cea a parameciului sau a euglenei verzi. Culmea tupeului e că mizeria asta planetară e strigată în numele unei democrații strâmbe în care mai ai dreptul la opinie doar dacă ea, opinia, se înscrie în curentul la modă.
P.S. Dacă m-ar chema Djokovic, aș roi-o îndărăt cum aș ieși din circa de miliție a aeroportului. Și i-aș lăsa să se spele pe cap cu turneul lor elitist. Poate și-ar găsi și alt câștigător, că altfel nu li se arată. Oricum, pe cea mai mare campioană de tenis a lor, Margaret Court, australienii au excomunicat-o și i-au șters numele de pe avion fiindcă-i religioasă și nu-i place curentul LGBT. Dar eu mă numesc Ciutacu.
Așa că mă duc spre studioul de emisie. Să fac audiență. Eu din asta trăiesc. La fel cum Djokovic o face din tenis. Fiecare după pricepere și talent, că viața e nedreaptă și suntem egali doar în stadiul de spermatozoizi. Și născarea, și îngropăciunea au devenit, de când eram noi mici și până acum, elemente diferențiatoare…
–
Stiu ca-s arogant si genial, dar imi place sa mi-o spuna si altii
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER